Mănăstirea "Sânta Treime", Rudi

 (mănăstire de călugăriţe)

Hram: Sfânta Treime
Stareță – egumena Maria (Pascariuc)
Date de contact: MD 5133, s.Rudi, r.Donduşeni
Tel.0251-93-544, mob.0671-963-544
Adresa s.Rudi, r.Donduşeni
Istoric Acest lăcaş sacru a fost construit în 1777 pe timpul slăvitului domn Alexandru Ghica-Vodă şi cu binecuvântarea preasfinţitului episcop al Huşilor, Chir Inochentie, fiind mănăstire de călugări. Primul stareţ a fost ieromonahul Macarie, urmat de Arsenie, Ionichie, Teofil. Localnicii sunt tentaţi să lege apariţia bisericii "Sfânta Treime"şi a mănăstirii Rudi de existenţa în preajmă a unui izvor, apa căruia, se zice, poate face adevărate minuni. Anume aici veneau de pretutindeni oamenii să-şi întremeze trupul şi anume pe acest loc s-a şi hotărât edificarea unui templu pentru purificarea duhului. In 1828 călugării de aici au fost mutaţi la mănăstirea Călărăşeuca, iar în locul lor au sosit maicele din mănăstirea Sărătura, judetul Hotin, ele (conform documentelor păstrate până în prezent) luând in primire "mult pământ arabil, păşuni vaste, livada care se află în deal de pădure, via ce se intinde de la mănăstire până la Nistru, şi pământ din pădure".Această moşie a aparţinut fraţilor Andronache şi Teodor Rudi, despre care documentele glăsuiesc precum că "au fost fericiţii ctitori ai sfântului locaş". Se zice că la moartea lor, trupurile le-au fost zidite în pereţii din partea stângă a intrării în biserică. Dar nu mult timp după trecerea călugăriţelor, prin 1835, moşia fraţilor a fost acaparată cu forţa de către un oarecare proprietar Mihail Bobuş, care, hain din fire, râvnea la pământurile mănăstireşti. Între sfintele ziduri s-au mutat să trăiască apropiaţii lui Bobuş, ca şi el - oameni fără frică de Dumnezeu. Maicele, una cite una, s-au văzut nevoite să plece în alte mănăstiri. În 1846 mănăstirea Rudi a fost oficial închisă. Se spune ca localnicii l-au blestemat pe noul stăpân al moşiei, astfel că în scurt timp a murit fiica lui, apoi, unul după altul, i s-au îmbolnăvit şi toate rudele. Timp de 75 de ani acest loc rămăsese de izbelişte şi doar la 24 octombrie 1921 la Rudi s-a redeschis mănăstirea de călugări, în frunte cu stareţul Gherontie Guta, care s-a străduit din răsputeri să reducă din pierderile provocate sfântului locaş. Între 1930-1935 aici a fost ridicată o şcoală de teologie.Din 1940 (când mănăstirea a fost închisă de sovietici) până în anii "90 pe acest teritoriu a funcţionat mai întâi o casă de copii, apoi - un sanatoriu pentru copiii. In 1992, dupa o minuţioasă şi costisitoare reparaţie, mănăstirea şi-a redeschis porţile pentru călugări, ca mai peurmă, din 1999, la Rudi să revină călugăriţele.
Biserica „Sfânta Treime" a Mănăstirii Rudi este una deosebită, prin arhitectura ei de un caracter moldovenesc bine pronunţat, care aminteşte de bisericile Moldovei medievale din sec. XVI-XVII. Planul bisericii este treflat, pereţii ei având grosimea de aproape un metru. Tinda se afla în partea sudică a bisericii, iar turla este susţinută prin sistemul de arcuri semicirculare suprapuse, numit uneori "boltă moldovenească".
Viaţa monahală bazată pe "rugăciune şi muncă"
Majoritatea călugăriţelor de aici sunt tinere. Ele însă nu consumă carne, lucru strict interzis prin regulamentul intern al mănăstirii. Căci, vorba surorii Taisia, „omul care mănâncă carne are dureri de burtă, se simte greu şi poate să nu reziste la rugăciuni. In plus, carnea trezeşte patimile". În schimb, la fiecare prânz, în mod obligatoriu, se serveşte câte un păhăruţ de vin roşu, folositor pentru vigoare şi sănătate.Toaca bate trezirea la ora 5 dimineaţa, iar stingerea e pe aproape de miezul noptii. Pregătindu-se de culcare, maicele îşi petrec orele de seară fie citind cărţile sfinte, fie îndeletnicindu-se cu lucrul manual. Pentru ca, de cu zori, din nou să-l laude pe Domnul şi, cu răbdare şi smerenie, să se roage pentru binele tuturor.

Imagiuni: