(mănăstire de călugăriţe)
Hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil
Duhovnic-administrator: pr. Andrei Ţîrşină
Adresa: s.Negrea, r. Hinceşti
Aşezare: la aprox. 70 km de Chşinău
Date de contact MD-3438, s.Negrea, r. Hinceşti
Tel. 0234-70-360, m.0696-50-881
Duhovnic-administrator: pr. Andrei Ţîrşină
Adresa: s.Negrea, r. Hinceşti
Aşezare: la aprox. 70 km de Chşinău
Date de contact MD-3438, s.Negrea, r. Hinceşti
Tel. 0234-70-360, m.0696-50-881
Istoric
Mănăstirea din s. Negrea, aflată în construcţie, este o mănăstire nouă care se construieşte în zilele noastre începînd de la zero. Baza principală la construcţia acestui lăcaş sfînt este fosta biserică a satului Negrea , care a fost construită în anul 1878. Biserica a fost amplasată de buneii şi străbuneii noştri într-un loc minunat , sub pădure. Dacă această biserică ar avea grai să ne vorbească ar putea să ne spună cu mult mai multe decît ceea ce ne mărturisesc creştinii care locuiesc în această localitate de la construcţia ei şi pînă în zilele noastre. Creştinii mărturisesc că în biserica din sat s-a sîvîrşit serviciul divin pînă în vara anului 1969, ultimul preot fiind Filip Zagnat. În vara anului 1969 asupra acestui sat s-a abătut o nenorocire foarte mare : o alunecare masivă de teren practic a dărîmat toate locuinţele acestui sat. Aceste alunecări de teren au ajuns la cîţiva metri de biserică şi ocolind-o , şi-a schimbat direcţia la dreapta şi la stînga lîsînd în urmă sfîntul lăcaş neatins, doar cu cîteva crăpături neînsemnate . Mărturisea, încă fiind în viaţă, preotul Filip Zagnat că în Ziua Duminicii Mari, anul 1969, săvîrşea Sfînta Liturghie şi creştinii ieşind au văzut cum la poarta bisericii pămîntul parcă se rupea, îl tăia cineva şi această tăietură se adîncea văzînd cu ochii, ajungînd la 6-7 metri, făcîndu-se ca o prăpastie dintre biserică şi poarta ei. Alunecarea de teren a intors şi tot pămîntul di cimitir , plutind pe deasupra sicriile şi trupurile răposaţilor.
Sfînta Liturghie a Duminicii Mari a anului 1969 a fost ultima , fiindcă după aceasta biserica a fost închisă. Nimeni din acei creştini nu s-au gîndit că închiderea acestul lăcaş va dura mult timp, dar cu părere de rău a durat aproape 30 de ani , pînă în 1988. În perioada acestui timp îndelungat,creştinii au ţinut în loc sigur cheile bisericii şi nu le-au dat nimănui ca să transforme , ca şi în alte biserici, în depozite, magazine, cluburi şi altele cum se făcea în vremea stagnării . Ei au înţeles, deşi erau presiuni mari, că lucrurile sfinte nu se calcă în picioare . Au încercat , cu propriile forţe, să ţină uşile bisericii încuiate şi în fiecare an se făcea reparaţie în ea. Datorită unora ca aceştea s-au păstrat icoanele şi toate atributele bisericeşti pentru ca ea să funcţioneze astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi datorită creştinilor , prin străduinţa lor , în vara anului 1988, la Duminica Mare s-a redeschis şi s-a săvîrşit prima Sfîntă Liturghie de către preotul paroh numit atunci, Grigorie Iovu, astăzi paroh al bisericii „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" din satul Cărpineni, raionul Hînceşti.
În anul 1992 prin Binecuvîntarea arhierească a fost numit ca paroh la această biserică preotul Andrei Tîrsînă. În anii 1993-1994 preotul Andrei,ajutat de creştinii din sat şi gospodăria de stat au făcut o reparaţie capitală lăcaşului. În anul 1994 , după reparaţia capitală, s-a sfinţit biserica de către Episcopul Vicentie, episcop de Bender şi Tighina , astăzi arhiepiscop de Ecatirenburg , Federaţia Rusă. Mare le-a fost mirarea creştinilor cum Dumnezeu a păstrat biserica de alunecările de teren .La iniţiativa familiei preotului Andrei Tîrsînă , parohul aceste biserici, şi a creştinilor din sat s-a luat o hotărîre de a săvîrşi lucrările necesare de construcţie capitală pentru a transforma această parohie în mănăstire de parte femeiască. Începînd cu anul 1995 , cu Binecuvîntarea Înalt Preasfinţitului Vladimir, atunci Arhiepiscop al Chişinăului şi al întregii Moldove s-au început lucrările de construcţie. În anul 1997, la 27 februarie , la Departamentul Cultelor , prin ordinul nr.40 a fost înregistrată Mănăstirea Negrea ( în construcţie) .
În anul 2000, la 31 octombrie, s-au deschis larg porţile acestei mănăstiri şi a fost sfinţită de către episcopul Anatolie , episcop de Cahul şi Lăpuşna, şi prin Binecuvîntarea Sfintei Sale l-a numit ca duhovnic–administrator pe Andrei Tîrsînă .
În anul 2004, luna august , cu participarea a doi arhierei , episcopul Anatolie, episcop de Cahul şi Lăpuşna şi episcopul Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni şi un sobor numeros de preoţi s-a sfinţit Biserica de vară , construită în cinstea „Acoperemîntului Maicii Domnului". Cu ajutorul creştinilor şi cu ajutorul nemijlocit al episcopului Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni, la mănăstire au fost aduse părticele a sfintelor moaşte a 18 sfinţi cuvioşi părinţi de la Sfînta Lavra din Kiev şi au rămas ca un dar mare şi sfînt la această mănăstire. Mănăstirea Negrea (în construcţie) se află la o distanţă de 70 km de Chişinău. Dispune de 30 de chilii, trapeza, stareţie , biserica de vară, biserica de iarnă , de pămînt arabil şi celelalte încăperi auxiliare necesare.
Mănăstirea din s. Negrea, aflată în construcţie, este o mănăstire nouă care se construieşte în zilele noastre începînd de la zero. Baza principală la construcţia acestui lăcaş sfînt este fosta biserică a satului Negrea , care a fost construită în anul 1878. Biserica a fost amplasată de buneii şi străbuneii noştri într-un loc minunat , sub pădure. Dacă această biserică ar avea grai să ne vorbească ar putea să ne spună cu mult mai multe decît ceea ce ne mărturisesc creştinii care locuiesc în această localitate de la construcţia ei şi pînă în zilele noastre. Creştinii mărturisesc că în biserica din sat s-a sîvîrşit serviciul divin pînă în vara anului 1969, ultimul preot fiind Filip Zagnat. În vara anului 1969 asupra acestui sat s-a abătut o nenorocire foarte mare : o alunecare masivă de teren practic a dărîmat toate locuinţele acestui sat. Aceste alunecări de teren au ajuns la cîţiva metri de biserică şi ocolind-o , şi-a schimbat direcţia la dreapta şi la stînga lîsînd în urmă sfîntul lăcaş neatins, doar cu cîteva crăpături neînsemnate . Mărturisea, încă fiind în viaţă, preotul Filip Zagnat că în Ziua Duminicii Mari, anul 1969, săvîrşea Sfînta Liturghie şi creştinii ieşind au văzut cum la poarta bisericii pămîntul parcă se rupea, îl tăia cineva şi această tăietură se adîncea văzînd cu ochii, ajungînd la 6-7 metri, făcîndu-se ca o prăpastie dintre biserică şi poarta ei. Alunecarea de teren a intors şi tot pămîntul di cimitir , plutind pe deasupra sicriile şi trupurile răposaţilor.
Sfînta Liturghie a Duminicii Mari a anului 1969 a fost ultima , fiindcă după aceasta biserica a fost închisă. Nimeni din acei creştini nu s-au gîndit că închiderea acestul lăcaş va dura mult timp, dar cu părere de rău a durat aproape 30 de ani , pînă în 1988. În perioada acestui timp îndelungat,creştinii au ţinut în loc sigur cheile bisericii şi nu le-au dat nimănui ca să transforme , ca şi în alte biserici, în depozite, magazine, cluburi şi altele cum se făcea în vremea stagnării . Ei au înţeles, deşi erau presiuni mari, că lucrurile sfinte nu se calcă în picioare . Au încercat , cu propriile forţe, să ţină uşile bisericii încuiate şi în fiecare an se făcea reparaţie în ea. Datorită unora ca aceştea s-au păstrat icoanele şi toate atributele bisericeşti pentru ca ea să funcţioneze astăzi. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi datorită creştinilor , prin străduinţa lor , în vara anului 1988, la Duminica Mare s-a redeschis şi s-a săvîrşit prima Sfîntă Liturghie de către preotul paroh numit atunci, Grigorie Iovu, astăzi paroh al bisericii „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" din satul Cărpineni, raionul Hînceşti.
În anul 1992 prin Binecuvîntarea arhierească a fost numit ca paroh la această biserică preotul Andrei Tîrsînă. În anii 1993-1994 preotul Andrei,ajutat de creştinii din sat şi gospodăria de stat au făcut o reparaţie capitală lăcaşului. În anul 1994 , după reparaţia capitală, s-a sfinţit biserica de către Episcopul Vicentie, episcop de Bender şi Tighina , astăzi arhiepiscop de Ecatirenburg , Federaţia Rusă. Mare le-a fost mirarea creştinilor cum Dumnezeu a păstrat biserica de alunecările de teren .La iniţiativa familiei preotului Andrei Tîrsînă , parohul aceste biserici, şi a creştinilor din sat s-a luat o hotărîre de a săvîrşi lucrările necesare de construcţie capitală pentru a transforma această parohie în mănăstire de parte femeiască. Începînd cu anul 1995 , cu Binecuvîntarea Înalt Preasfinţitului Vladimir, atunci Arhiepiscop al Chişinăului şi al întregii Moldove s-au început lucrările de construcţie. În anul 1997, la 27 februarie , la Departamentul Cultelor , prin ordinul nr.40 a fost înregistrată Mănăstirea Negrea ( în construcţie) .
În anul 2000, la 31 octombrie, s-au deschis larg porţile acestei mănăstiri şi a fost sfinţită de către episcopul Anatolie , episcop de Cahul şi Lăpuşna, şi prin Binecuvîntarea Sfintei Sale l-a numit ca duhovnic–administrator pe Andrei Tîrsînă .
În anul 2004, luna august , cu participarea a doi arhierei , episcopul Anatolie, episcop de Cahul şi Lăpuşna şi episcopul Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni şi un sobor numeros de preoţi s-a sfinţit Biserica de vară , construită în cinstea „Acoperemîntului Maicii Domnului". Cu ajutorul creştinilor şi cu ajutorul nemijlocit al episcopului Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni, la mănăstire au fost aduse părticele a sfintelor moaşte a 18 sfinţi cuvioşi părinţi de la Sfînta Lavra din Kiev şi au rămas ca un dar mare şi sfînt la această mănăstire. Mănăstirea Negrea (în construcţie) se află la o distanţă de 70 km de Chişinău. Dispune de 30 de chilii, trapeza, stareţie , biserica de vară, biserica de iarnă , de pămînt arabil şi celelalte încăperi auxiliare necesare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu